Conceptul de "economie de război" a reapărut în Europa din cauza tensiunilor geopolitice, în special în contextul conflictului în curs din Ucraina și al îngrijorărilor tot mai mari cu privire la Rusia. O economie de război implică reorientarea structurilor economice naționale pentru a prioritiza nevoile militare asupra consumului civil, adesea necesitând un control sporit al guvernului asupra industriilor și alocarea resurselor pentru producția de apărare. Deşi Europa nu se află în prezent într-un război pe scară largă, experţii subliniază necesitatea de a fi pregătiţi. Mart Kuldkepp de la University College London sugerează că "economia de război" poate fi, de asemenea, o formă de război informațional, semnalând o hotărâre strategică. SUA şi Europa sunt în urma Rusiei în ceea ce priveşte capacitatea de producţie de arme, iar coordonarea unei astfel de economii în cadrul peisajului politic divers al UE este complexă. Alexander Clarkson de la King's College din Londra remarcă faptul că coordonarea la nivelul UE ar fi esenţială. Sprijinul public pentru o economie de război ar putea scădea dacă amenințarea pare nereală, dar activitățile economice legate de apărare ar putea stimula alte sectoare. Dimitar Bechev de la Oxford indică faptul că tehnologiile de apărare pot stimula producția civilă. În ciuda atitudinilor diferite din Europa, se preconizează o creştere a sectorului apărării. O tranziție completă a economiei de război pare improbabilă, cu excepția cazului în care Rusia extinde agresiunea la membrii NATO sau UE, dar mobilizarea resurselor de apărare rămâne necesară având în vedere amenințarea durabilă.